Sunt zile cand mintea pare neobosita, cand ai vrea sa te opresti putin si sa pui o virgula dar ea nu si nu... trece dintr-un gand in altul si nici nu mai stii cand si cum a ajuns pana in departari, in vremuri demult apuse si amintiri care dor, dar totusi au ceva care te cheama, te agata si iti provoaca cand o lacrima cand un suspin sau un zambet.
Stiti si voi cum e nu-i asa?
Imi vine in minte o melodie pe care o fredonez in gand de vreun ceas. Nu imi amintesc cine o canta, nici macar nu mi-o aduc aminte pe toata si nu stiu daca erau chiar aceste cuvinte... :
,,Azi iar ma-ntorc acasa
Pe drumuri de zapezi
Prin roua argintie
Placut e sa visezi.
La timpul ce-mi provoaca
Atatea amintiri
De cand eram acasa
De cand eram copil.
Drum de nea, drum de nea
Duma-n zbor, duma-n zbor
Catre ea, catre ea
Casa mea, prin troiene
Duma-n zbor, duma-n zbor
Calator, calator ... ''
Si gandurile zboara si zboara iar melodia nu se opreste...
Sunt zile cand vreau sa fiu doar eu cu mine si cu vocile din mintea mea, cand vreau doar sa stau ghemuita in varful patului si sa inchid ochii... sa visez. Vorba cuiva cunoscut care are darul vorbirii cu sclipiri de scenarita uneori. Imi spunea ca de voi vedea un pitic verde prin camera sa il salut din partea lui :)
Dar vedeti? exact ce va spuneam mai devreme... povesteam de o melodie si pe nesimtite s-a furisat in mintea mea vorba cu piticul verde, asa lucreaza masinaria din capul meu numita creier - da din varza in castraveti pe vorba romanului.
Nu am mai scris de ceva vreme nimic.
Adevarul este ca de multi ani am un hobby, Astrologia. Si daca pana in toamna anului trecut ma multumeam sa citesc previziuni pe internet, reviste si rar cate o carte, am inceput in Septembrie 2016 sa duc o treapta mai sus cunostintele mele.
Hmmm... este ca vara pe canicula: bei apa si tot iti este sete. Pe masura ce merg la cursuri sau citesc mi se pare ca stiu tot mai putin. Ma consideram o mare cunoscatoare in zodii inainte iar acum imi dau seama ca nu am habar nici de a zecea parte. Darrrr, imi place! Atat ca nu mai am prea mult timp liber. Dar arta intotdeauna cere sacrificii nu?
Adevarul este ca ma descopar. Nu inteleg prea multe si mai ales nu tot, sunt la inceput abia. Dar fiecare lucru pe care il aflu ma fascineaza. E magic!
Privesc monitorul si zambesc in intuneric. Alte idei imi alergau prin minte despre ce as fi scris azi. Dar v-am spus ca asa a fost mintea mea toata ziua, a fugit de colo colo si nu am staruit asupra unui gand prea mult cu exceptia cantecului.
Va las si apropo! Lasati-va mintea sa zboare, sa viseze din cand in cand si fredonati o melodie, oricare va vine in gand. Cateva clipe macar cu voi vor face minuni. Daca vreti puteti sa si valsati! brrrr am inceput sa fredonez alta melodie: ,, Barca pe valuri''
