vineri, 30 septembrie 2016

Despre Karma


Eckhart Tolle - Despre karma


INTREBARE : Ai vorbit despre Prezenta si fiinta ca si chei pentru a te bucura de forma si a crea circumstante pozitive sau netede. Cum se potriveste karma in toate acestea?

Tolle : Fiecare se naste intr-un anumit mediu extern. Deasemenea, fiecare se naste cu anumite predispozitii - acestea pot fi pe de o parte genetice, dar mai exista si alte lucruri. O persoana este nascuta cu anumite tipare, cu alte cuvinte. Nu trebuie sa examinam de unde vin acestea, dar important este ca o fiinta umana este nascuta intr-un anumit mediu. Acesta poate fi foarte violent sau relativ pasnic. O persoana este nascuta cu tipare interioare pe care le mosteneste. Chiar si corpul durere este o parte mostenita. Exista un intreg set de conditii care se intampla cand veniti intr-un mediu. Mediul va conditioneaza mai departe si nu exista nici o alegere implicata - acesta doar va influenteaza. Va gasiti in aceasta lume cu anumite tipare inconstiente, care au
devenit conditionarea a cine este persoana. Karma, asa cum o vad eu este conditionarea inconstienta care va guverneaza viata.

Karma este partial colectiva si partial personala. Voi puteti intelege karma nu doar ca pe un subiect extern voua, o puteti intelege observandu-va pe voi si apoi, cunoasteti multe alte lucruri. Daca doriti sa intelegeti karma, trebuie sa va priviti pe voi insiva. Eu incep sa inteleg ce este karma atunci cand ceva apare, care nu a facut parte deloc din karma. Aici este cheia - aparitia constiintei - sau Prezenta sau trezirea spirituala, nu fac parte din karma. Aceasta este o alta dimensiune care intrerupe taramul karmic. Voi nu deveniti constienti prin acumulare, asa cum se spune cateodata in orient , "karma buna". Este in regula la acest nivel, va puteti face peretii sau mobila inchisorii voastre putin mai confortabili, dar exista ceva total dincolo de karma, care poate intra in viata voastra in orice moment. Renasterea este desigur o parte din karma. Intelesul profund al renasterii este identificarea cu forma. Nu trebuie sa credem in transmigrare , va puteti privi renasterea in propria voastra viata. De fiecare data cand va identificati cu un gand , care reprezinta forma, va nasteti in acel gand. Identitatea voastra, sensul sinelui vostru se afla in el. Aceasta este karma.

Karma voastra este identificarea inconstienta cu aceste tipare pe care le-ati mostenit - adica conditionarea. Aceasta este identificarea completa a constiintei cu tiparele conditionate. Constiinta inseamna visare, ar putea spune cineva. De aceea noi folosim cuvantul "trezire", in multe traditii spirituale. Constiinta este trezire, constiinta este in starea ca de vis, cand santeti identificati cu tiparele inconstiente. De multe ori pe zi, voi santeti renascuti intr-o reactie emotionala sau mentala , in gandurile care apar. Karma creaza, in exterior, confirmarea ca acest lucru este corect. Deci, daca va ganditi ca lumea este plina de oameni rai, veti intalni oameni rai - cu alte cuvinte, oameni inconstienti. Chiar si pe oamenii care sant la jumatatea caii intre a fi constienti si inconstienti, credinta voastra ii va impinge in inconstienta. Karma este absenta completa a Prezentei constiente. Aceasta este automata. Se joaca singura. Timpul nu va elibereaza de karma. Aceasta este o neintelegere, ca daca trece suficient timp, puteti sa va eliberati de karma. Karma renaste si se repeta. Singurul lucru care va poate elibera de karma este aparitia Prezentei. La orice punct in roata karmei, Prezenta poate aparea. Se poate intampla unui criminal in inchisoare, unui condamnat la moarte. I se poate intampla cuiva care nu a auzit niciodata de lucruri spirituale. Se poate intampla cuiva care mediteaza de 30 de ani.

Prezenta va elibereaza de karma. Nu de toata odata. Karma are o amploare enorma. Tiparele gandurilor, tiparele emotionale, tiparele de reactie. Asa cum prezenta isi face aparitia, karma se diminueaza gradual si veti experimenta o prabusire a acelor tipare. Nu aceasta conteaza atat de mult, deoarece odata ce santeti prezenti, acele tipare de gand mai pot inca aparea , dar nu mai sant atat de problematice. Acestea nu mai cauzeaza suferinta pe care au cauzat-o inainte, deoarece sant vazute in lumina constiintei. In lumina constiintei, tiparele nu va mai domina viata. Corpul durere face parte din karma , care poate fi puternic in unii si nu chiar atat de puternic in altii. Asa cum Prezenta apare, voi santeti eliberati de karma. Apoi, aveti un alt factor complet diferit care soseste in viata voastra. De exemplu, pentru ca o persoana sa devina libera fata de karma colectiva , are nevoie de o cantitate considerabila a Prezentei care sa intre. Apoi aceasta va va inlatura , fie intern sau va puteti afla altundeva. Pentru o persoana care este nascuta intr-o vasta karma colectiva este necesara Prezenta considerabila pentru ca sa nu fie atrasa in aceasta karma. Cand Hitler a venit la putere, nu multi oameni au fost capabili sa se indeparteze. Cativa au fost si au plecat. Ei au putut vedea ceea ce se intampla si au fost destul de puternici sa nu se identifice cu colectivul. A fi in stare sa va indepartati de karma colectiva cere o Prezenta considerabila - si cativa oameni au avut-o. Apoi este destinul nostru sa mergem dincolo de karma , prin a fi receptaculii pentru Prezenta. Oricine se trezeste va afla ca mai devreme sau mai tarziu vor deveni invatatori
pentru altii. Ceea ce face un invatator spiritual este sa sublinieze posibilitatea trezirii si neidentificarea cu tiparele inconstiente.

Invatatorul spiritual va invata sa mergeti dincolo de karma. Acesta este functia voastra si va deveni crescanda, fie ca deveniti un invatator formal sau neformal. Trezirea spirituala si iesirea din karma reprezinta acelasi lucru. Multi oameni vor fi atrasi catre voi.

Oricine trece prin procesul trezirii este deja un invatator. Predand, inseamna ca v-ati gasit pe voi insiva ascultand din spatialitate , cand cineva vorbeste sau intreaba ceva sau va spune despre problemele sale. Puteti afla ca raspunsul vine din acea tacere in care voi ascultati. Nu are sens sa spuneti :" Eu o voi invata pe aceasta persoana acum". Veti afla ca aceasta invatare este spontana. Veti ajuta oamenii sa paseasca in afara identificarii cu inconstienta , ceea ce inseamna a merge dincolo de karma. Aceasta se aplica tuturor celor care se trezesc. Asa cum ii invatati, constiinta se aliniaza cu mintea voastra. Mintea voastra este capabila sa se acordeze in profunzimile constiintei si poate fi utilizata ca un instrument. Apoi cuvintele ies afara din gura voastra.

Exista, in final, doar un singur invatator, constiinta trezita este invatatorul. Aceasta ii poate invata doar pe cei in care exista un grad de pregatire. Invatatura trebuie sa fie primita. Daca exista doar o densitate a mintii, invatarea nu are loc. Veti fi amuzati cand oamenii sant atrasi spre voi - oamenii care sant pregatiti - si voi va gasiti spunand ceva ce nici macar nu stiati despre voi insiva. Aceasta se intampla doar atunci cand intrebarea a fost pusa si constiinta raspunde. Asa cum predati, voi invatati. Realizarile sosesc. Predarea si invatarea reprezinta acelasi proces. O profunzime are loc, asa cum voi predati. Voi santeti aici sa ajutati oamenii sa treaca dincolo de karma. Lucru important de stiut este ca timpul nu va elibereaza de karma. Mintea egotica spune :" Eu trebuie sa am mai mult timp pentru a deveni liber". Singurul lucru pentru care oamenii au nevoie de mai mult timp este ca ei au nevoie de timp , pentru a realiza ca nu au nevoie de timp". Mai pot fi inca 20 de ani de suferinta pentru ei, pentru a realiza ca nu au nevoie de timp. Poate ca au nevoie sa mai sufere putin , inainte de a realiza puterea lipsei timpului. Lipsa timpului este desigur, sfarsitul karmei.

sursa: http://dincolo-de-materie.blogspot.ro/2011/08/eckhart-tolle-despre-karma.html

vineri, 16 septembrie 2016

Florin Chilian - Zece



 O lacrima

Imi amintesc cu durere in suflet de o adolescenta, care era bolnava in faza finala de cancer, isi dorea foarte mult sa il intalneasca pe Florin Chilian. Cineva ia facut o surpriza si Florin Chilian a fost la ea si a cantat aceasta melodie. Dupa cateva zile, nu-mi amintesc exact fata a decedat. Eu am vazut la stiri cred reportajul sau pe internet. Era atat de emotionata, a cantat cu el, atat cat a putut. Voi aprinde o lumanare  IN MEMORIA EI  si a tuturor celor rapusi de aceasta boala si va rog intr-un moment de reculegere sa ascultam ZECE!

      Alooo! Nu am murit inca!

  Trebuia sa fac cinci sedinte de chimioterapie, programa de tratament era cu trei feluri de citostatice, unul injectabil o data pe sapatamana lunea, iar celelalte la doua sapatamani cate cinci zile.
 Recomdarea medicului meu a fost sa stau internata in spital in perioada cand faceam perfuzabil, cele cinci zile asa ca urma ca doua saptamani sa stau acasa si sa vin doar lunea pentru injectie apoi o saptamana de luni pana vineri in spital.
 

Problema mea a fost ca am facut alergie la medicamentul care imi era injectat si pe aproape tot corpul aveam niste dare ca de zgarieturi, rosiatice care ma mancau si ma usturau. Parul imi cazuse si nici peruca in cap nu o suportam de la acele mancarimi. Medici au crezut ca am o alergie de la cu totul altceva decat citostatice, am fost la dermatolog, imi daduse tratament. Nimeni inaintea mea nu avusese o reactie in felul acesta.
 Ma pusesera intr-o rezerva cu doua paturi si aveam noroc ca nu era nimeni cu mine in salon. Stateam mai mult dezbracata, incuiam usa si ma ungeam cu alifie. Am ramas cu unele semne pe piele de atunci, dar nu conteaza, asta a fost mizilic :))


  Imi amintesc cu lacrimi in ochi plansetele baiatului meu care avea pe atunci aproape 6 ani, chemandu-ma sa vin cu el acasa si insistand sa ramana acolo cu mine daca nu vin. Il cunostea tot personalul medical din sectia unde eram internata. Primea bomboane, ciocolata, prajituri, era alintat de medici, asistente, infirmiere.... Cateodata cand era cate un pat liber imi faceau favoarea de a-l lasa sa doarma in spital cu mine. Chiar si pe nepoata mea care statea la mine de cand ma imbolnavisem si avea grija de el.

Mi-am nascut si crescut baiatul fiind singura, (cu ajutor financiar din partea sotului) iar el era foarte atasat de mine. Era obisnuit sa stau langa el seara in pat, altfel nu putea adormi. L-am dorit enorm, il iubeam mai presus de viata mea, am incercat sa il iubesc eu si pentru tata, bunici, unchi etc. sa nu se simta singur. Iar acum pe holurile spitalului cand pleca de la mine... era tot ce imi doream, sa pot sa il cresc.

Aveam un scop pe pamant si trebuia sa lupt cu mine, cu depresia, cu boala, sa ma ridic si sa merg mai departe. Copilul meu!

 Faceam acum doar tratamentul perfuzabil. Cand eram internata, stateam in salon 4- 5 ore, cat aveam perfuzii. In rest preferam sa merg in curtea spitalului sau in curtea clinicii private de alaturi, unde era fumos amenajat cu lac si ratuste. Dimineata imi beam cafeaua cu femeile de serviciu la ele la vestiare. Imi dadeau cheia daca ele nu puteau sa stea cu mine. Seara stateam pe hol la geam aproape pana ma lua somnul. Incercam pe cat posibil sa nu stau in salon, sa nu ma simt bolnava.
  Contactul cu ceilalti bolnavi ma deprima si ma facea sa constientizez boala. Bine, nu puteam evita mereu insa ma afecta emotional fiecare poveste, fiecare lacrima si deznadejde, fiecare vaiet si oftat...
  Cel mai tare ma durea cand ma intalneam in lift sau prin curte cu mame cu copii bolnavi in brate. Acele fiinte mici care ar fi trebuit sa se joace in parc si ei erau fara par, fara culoare in obraji, cu ochii fara sclipiri. Si in fiecare zi ii multumeam lui Dumnezeu ca sunt bolnava eu si nu baiatul meu. Nu stiu cum as fi suportat, cred ca inebuneam. Cred ca cel mai cumplit este sa fii parinte si sa iti porti copilul in brate cu un diagnostic sinistru, sa nu stii daca ai sa il poti vedea vreodata mergand la scoala cu ghiozdanul in spate sau jucandu-se in parc cu copiii.
  De cate ori imi amintesc acele fragmente de viata nu-mi pot retine cateva lacrimi.


Am terminat cu bine chimioterapia, cu internarile, incepuse sa imi creasca parul, insa amortelile din maini si picioare le simteam tot mai intens. Medicul imi spusese ca este ceva normal,  o reactie a chimioterapiei pe care o au multi pacienti si va trece. 



 Dar..... despre asta data viitoare!

Emoțiile și cancerul

Diagnosticul de cancer se poate transforma din dușman în aliat

 Există foarte puține fraze în această lume care sunt atât de temut precum “Aveți cancer.” Când auziți aceste cuvinte care sună ca o sentință, nici nu vă mai gândiți ce mărime are, de ce tip este vorba, care este gradul său de dezvoltare și care sunt probabilitățile de recuperare: nimeni nu dorește vreo clipă să se confrunte cu această boală. Din păcate, statisticile indică faptul că există tot mai multe cazuri de cancer diagnosticate în fiecare an, iar cancerul nu cunoaște limite de vârstă sau condiție socială.
 Odată primit acest diagnostic, este de înțeles că pacienții resimt un amestec de emoții negative și profunde de tipul: Ce o să fac? În cine să am încredere? Să urmez recomandarea acestui doctor, să cer o a doua opinie medicală sau să încerc un tratament alternativ? Să lupt până la capăt sau să mă pregătesc să mor?
 Confruntându-ne simultan cu atâția factori și decizii pe care trebuie să le luăm, este logic că devenim vulnerabili și că experimentăm în diferite grade frica, anxietatea, tristețea, culpabilitatea și depresia. În cazul acestei boli este foarte dificil să ne echilibrăm starea emoțională, să ne menținem speranța în timpul tratamentelor agresive precum chimioterapia, să mai avem energia de a ne îndeplini în continuare sarcinile zilnice și să reușim să ne mai bucurăm de micile plăceri ale vieții.
 Însă tabloul general nu trebuie să fie atât de negativ: marea provocare pe care o aduce diagnosticul de cancer nu înseamnă automat o condamnare la moarte. Cancerul se poate transforma pentru multe persoane într-un maestru ascuns, care ne va indica în ce zone ale vieții noastre există dezechilibre și poate accelera procesul de introspecție necesar pentru a ne vindeca din punct de vedere emoțional.
 Cum este posibil ca toate acestea să se petreacă? Răspunsul constă într-un studiu realizat de Doctor Kelly A. Turner, PhD a Universității Harvard și autoarea cărții intitulate Radical Remission: Surviving Cancer Against All Odds (Remisia radicală: cum să supraviețuim cancerului în ciuda tuturor dificultăților) și care a demonstrat importanța emoțiilor în procesul de recuperare.


Cheile remisiei cancerului

 Cu toate că cancerul este considerată o boală serioasă, există totuși multe persoane care se recuperează chiar și în aceste cazuri. Unele urmează recomandările medicului specialist, altele urmează atât tratamentele medicinei tradiționale cât și a celei alternative, iar un al treilea grup respinge medicina occidentală. În cadrul acestor trei grupuri, există pacienți care obțin o remisie radicală a cancerului, iar aceștia au fost studiați de Dr. Turner.
 Conform studiilor realizate de aceasta, există 9 factori cheie pentru a obține o remisie completă a cancerului. Specialista i-a identificat după cum urmează, fără a le da o prioritate:
 Conform Dr. Turner, factorii cheie în remisia cancerului sunt:
 1. Schimbarea radicală a dietei prin includerea alimentelor și suplimentelor naturale
 2. Asumarea propriei vindecări și recuperări
 3. Ascultarea propriei intuiții
 4. Folosirea plantelor și suplimentelor naturale
 5. Eliberarea emoțiilor reprimate
 6. Amplificarea emoțiilor pozitive
 7. Căutarea și acceptarea sprijinului mediului social
 8. Aprofundarea propriilor noastre conexiuni spirituale
 9. Găsirea unor motive puternice pentru a ne continua viața
 Cel mai interesant aspect referitor la toți acești factori este acela că, cu excepția factorului privind alimentația și plantele medicinale, celelalte elemente se referă la rezolvarea și vindecarea aspectelor emoționale și spirituale privind propria viață. De ce este atât de importantă aceasta? Răspunsul este următorul: atât corpul cât și mintea și spiritul nostru sunt intim și profund relaționate.
 Dintr-un punct de vedere holistic, bolile nu au doar cauze bio-chimice, ci se știe deja că există factori psihici și spirituali care afectează echilibrul chimic al corpului nostru. Rezultă deci concluzia evidentă că atât sănătatea cât și boala nu pot fi înțelese în mod izolat. Propria noastră istorie personală, experiențele de viață, contextul social și tiparele emoționale: toți acești factori împreună joacă un rol fundamental în procesul recuperării.
 Să analizăm în continuare cel de-al cincilea factor cheie menționat de Dr. Turner și anume eliberarea emoțiilor reprimate, iar pentru început vom vedea care este definiția emoțiilor.

Ce sunt emoțiile?

 Din punct de vedere fiziologic, emoțiile sunt descărcări electrice, chimice și hormonale ale sistemului nostru nervos. Ca atare, emoțiile influențează în mod direct funcționarea multiplelor zone ale corpului nostru, în special a sistemului imunitar.
 Emoțiile, biologic vorbind, au de asemenea un motiv de a exista. De exemplu, în cazul fricii, există o funcție evolutivă datorită căreia această emoție ne poate face să evităm pericolul: ne temem în mod natural de foc pentru că știm că ne putem arde sau chiar muri din cauza lui.
 Stresul, la rândul său, este un sentiment care ne poate ajuta să secretăm adrenalină și să scăpăm de exemplu de un animal sălbatic, evitând astfel să fim atacați. Iar emoția iubirii exprimată atât față de un partener de cuplu, cât și față de proprii copii ne întărește sistemul imunitar, ne face mai puțin vulnerabili la bolile mai puțin grave precum răcelile, gripa, infecțiile, dar și față de bolile cardiovasculare, diabet sau chiar cancer.
 Emoțiile sunt necesare pentru supraviețuirea noastră ca și individ, dar și pentru supraviețuirea speciei. De aceea există un echilibru între creier, sistemul nervos, glandele endocrine și sistemul imunitar, care comunică între ele prin intermediul acestor descărcări electrice, chimice și hormonale pe care le numim emoții.

Care este legătura dintre emoții și cancer?

 Este adevărat că nu mai trăim în peșteri și că nu este necesar să ne ferim de atacul vreunui animal sălbatic, însă rolul emoțiilor nu este mai puțin important pentru corpul nostru în aceste timpuri moderne. De fapt, rolul emoțiilor noastre este în prezent mai important ca niciodată.
 Stilul de viață modern tinde să creeze un dezechilibru emoțional la majoritatea oamenilor. Stresul prelungit, lipsa de somn, excesul de muncă, expunerea la toxinele medioambientale, consumarea unor alimente de calitate scăzută și lipsite de nutrienți, toți aceștia sunt factori care pot crea o stare de disociere în corp, iar, ca și consecință, rezultă un grad important de deconectare de la propriile noastre emoții.
 Iar când suntem deconectați de la propriile noastre emoții, când nu le mai recunoaștem sau când nu le lăsăm să se manifeste, vorbim de emoții reprimate. În general este vorba de emoții inconștiente, însă uneori reușim să ne identificăm starea emoțională (cum ar fi frica de a primi diagnosticul de cancer), însă de cele mai multe ori nu știm cum să procedăm cu emoția respectivă și să o lăsăm să se exprime. Conform listei oferite de Dr. Turner, a scoate la suprafață emoțiile reprimate este un act fundamental pentru a obține remisia cancerului.

Emoțiile reprimate sunt întotdeauna negative?

 Nu neapărat. Emoțiile reprimate pot avea asociații negative (precum stresul, mânia, teama sau tristețea), însă pot avea de asemenea asociații pozitive, dar se pare că mai rar.
 De exemplu, atunci când ne gândim în mod constant la anumite perioade din viața noastră în care eram fericiți, dorind să retrăim acel trecut, suntem deconectați de la propria realitate prezentă și o respingem. În special în cazul pacienților cu cancer, agățarea de fericirea trecutului poate fi problematică, deoarece aceasta arată că pacientul respectiv nu dorește să accepte prezentul, iar șansele de a se mobiliza în vederea vindecării sunt mici. A trăi în trecut și a respinge prezentul, așa cum este el, înseamnă a nega însăși viața.
 În cazul pacienților cu cancer mai ales, apare în mod obișnuit neacceptarea bolii actuale, rememorarea vremurilor în care erau sănătoși și fără probleme, iar aceștia, de cele mai multe ori, nu doresc să se centreze asupra “părții negative” pe care o trăiesc în prezent. Însă ceea ce se petrece dincolo de această fațadă uneori falsă de optimism poate fi de multe ori frică reprimată: frica de a nu se vindeca, frica de reapariție a cancerului, frica de a nu avea parte de ajutor sau de a nu ști să-l ceară, frica de a nu mai putea recupera niciodată viața pe care o aveau înainte de a fi diagnosticați cu cancer…

Care este influența emoțiile reprimate asupra procesului de recuperare?

 Așa cum am văzut anterior, emoțiile sunt descărcări electrice, chimice și hormonale ale sistemului nostru nervos care influențează în mod direct funcționarea organismului nostru. Atunci când ne reprimăm emoțiile, ne reprimăm de fapt chiar aceste procese electrice, chimice și hormonale care activează diferiți centrii biologici. În special, emoțiile negative și emoțiile reprimate tind să inhibe reacțiile sistemului imunitar.
 Mai exact, reprimându-ne emoțiile ne alterăm în mod automat propriul sistem de apărare, deoarece alterarea răspunsurilor chimice și hormonale la nivel celular dezorganizează și creează haos total în corp.
 Acceptarea și exprimarea emoțiilor negative nu este întotdeauna un proces ușor de realizat, în special dacă este vorba de emoții inconștiente. Însă este cu adevărat necesar și important să ne creem obiceiul de “igienă emoțională”, adică să lucrăm cu cu emoțiile noastre în mod regulat, să le scoatem la suprafață și să ajungem la cauza lor, favorizând astfel restaurarea stării de echilibru fizic, mental și emoțional al organismului nostru.

Ce practici emoționale putem să includem în rutina noastră?

 Practicile cele mai indicate pentru eliberarea emoțiilor reprimate sunt meditația, exprimarea recunoștinței (se poate ține un jurnal al recunoștinței), tehnica de tapping sau EFT și ținerea unui jurnal zilnic în care să ne exprimăm emoțiile și stările pe care le experimentăm. Prin toate aceste metode de vindecare emoțională se urmărește identificarea și dizolvarea tiparelor negative emoționale și de gândire și înlocuirea lor treptată cu tipare pozitive.
 Tehnicile de Eliberare Emoțională sau EFT sunt un ansamblu de tehnici neconvenționale, din grupa “terapiilor energetice de meridian”, care se adresează atât profesioniștilor cât și neprofesioniștilor și sunt metode de vindecare și de auto-vindecare atât a problemelor emoționale cât și a celor fizice.
 EFT se mai numește de asemenea acupunctură emoțională, deoarece combină stimularea centrilor energetici de la capetele meridianelor – prin bătăi ușoare (presopunctură) – cu elemente de stimulare a emisferelor cerebrale, în timp ce ne concentrăm atenția pe ceea ce ne-a provocat durere, amintiri nefericite, emoții care cauzează disconfort, anxietate, diferite vicii, pofte, dependențe, etc.
 Realizarea în mod regulat a acestor modalități de introspecție și vindecare emoțională va facilita cu siguranță propriul tău proces de recuperare și renaștere emoțională.



sursa: http://ayurvedic-medica.ro/site/invinge-cancerul/vindecarea-emotionala/46-emotiile-si-cancerul-calea-catre-recuperare

vineri, 2 septembrie 2016


Cum Să Răspunzi Atunci Când Altcineva Îți Spune „Mulțumesc!”(Explicația Energetică)


Cred că nivelul de conștientizare poate fi crescut în lume prin fapte mici. Imaginează-ți că fiecare om de pe pământ ar pune o singură cărămidă ajutând la construirea unei clădiri. Imaginează-ți ce clădire grandioasă s-ar putea construi prin folosirea a 8 miliarde de cărămizi. Ulterior toată lumea s-ar putea bucura de grandoarea și splendoarea clădirii. Și această clădire ar fi construită totuși prin micul și lipsit de efort gest a fiecărui om de a adăuga încă o cărămidă. Cu un gest mic și un efort minimal s-ar putea construi ceva magnific.
De aceea astăzi îți propun să faci un mic gest. Acela de a oferi un răspuns armonios de fiecare dată când altcineva îți adresează un „Mulțumesc!”.
Pentru început hai să stabilim cum răspunzi tu în acest moment atunci când altcineva îți spune „Mulțumesc!”. Pentru că este un răspuns automat, am pregătit mai jos câteva variante. Imaginează-ți că eu tocmai ți-am adresat un sincer „Mulțumesc!”. Prin care dintre variantele de mai jos îți vine să răspunzi?
a) cu plăcere
b) nu ai pentru ce
c) pentru nimic
d) cu drag
e) și eu îți mulțumesc!
f) nici una din variantele de mai sus
Dacă răspunzi diferit în funcție de context, nu-i nicio problemă. Poți alege din lista de mai sus mai multe răspunsuri. Fiecare dintre răspunsurile de mai sus, are un substrat energetic pe care îl voi detalia în cele ce urmează.
Cum Să Răspunzi Atunci Când Altcineva Îți Spune „Mulțumesc!”(Explicația Energetică)
Țin să precizez că felul în care răspunzi tu acum, atunci când altcineva îți spune mulțumesc, nu este corect sau greșit. Felul în care răspunzi este pur și simplu o alegere. Prin răspuns însă, tu imprimi o anumită direcție energiei care vine înspre tine.
Cuvintele sunt energie. Am detaliat asta pe larg aici. Spuneam atunci că:
„Cuvintele sunt energie. Tot ceea ce te înconjoară este energie, iar cuvintele nu fac excepție. Ele sunt chiar forme primare de energie.
Nu trebuie să te gândești prea mult pentru a-ți da seama de asta.
Atunci când spui un cuvânt, emiți un sunet. Sunetul înseamnă vibrație, iar vibrația înseamnă energie. De fiecare dată când spui cuvinte, eliberezi energie. Sper că ți-a fost ușor să urmărești traseul: cuvânt->sunet->vibrație->energie. Ceea ce te invit să conștientizezi odată ajuns în acest punct este faptul că de fiecare dată când vorbești emiți energie înspre exterior.”
La fel, de fiecare dată când ți se vorbește, interlocutorul trimite energie înspre tine. Fiecare mulțumesc care îți este adresat, are energia lui caracteristică. Prin felul în care răspunzi acestei energii te poți afla în una din următoarele situații:
  1. o blochezi
  2. o accepți
  3. o accepți și o reflectezi
Posibilitățile fiind clare, în cele ce urmează o să le detaliez pe fiecare în parte:
1. Blocarea energiei

Asta se întâmplă atunci când răspunzi unui mulțumesc prin b) nu ai pentru ce sau c) pentru nimic.
Săgeata albastră din poza de mai sus este o undă de energie armonioasă. Vibrația cuvântului „Mulțumesc!” este una înaltă. Este o alegere total nepotrivită să construiești acel zid din cărămizi printr-un „nu ai pentru ce” sau un „pentru nimic”. O anumită cantitate de energie cu o vibrație înaltă vine înspre tine, iar tu iei decizia de a o bloca. De ce ai face asta?
Mulți oameni fac asta pentru că nu se iubesc și nici nu se respectă pe ei înșiși. Învață să accepți cu recunoștință propunerea altcuiva de a-ți oferi ceva. Indiferent dacă este vorba despre un „Mulțumesc!”, un biscute, o sumă de bani, un zâmbet sau orice altceva. Nimic nu este întâmplător. Primește cu bucurie energia care vine înspre tine. Nu uita că tu ai atras-o și acționează ca atare.
2. Acceptarea energiei

Asta se întâmplă atunci când răspunzi unui mulțumesc prin d) cu drag sau a) cu plăcere.
Aceasta este modalitatea prin care îți arăți deschiderea înspre a primi energia care tocmai a fost îndreptată către tine.
Te felicit dacă răspunzi în acest fel atunci când altcineva îți adresează un „Mulțumesc!”. Asta înseamnă că adopți o atitudine deschisă în relațiile cu ceilalți, ceea ce este extraordinar.
Îndrăznesc să spun că 99% dintre oameni răspund fie acceptând energia, fie blocând-o așa cum am descris în primele două puncte. Ceva cu adevărat magic se întâmplă într-o a treia posibilă situație despre care urmează să îți vorbesc în continuare.
3. Acceptarea și reflectarea energiei

Asta se întâmplă atunci când răspunzi prin „și eu îți mulțumesc!”. Are loc închiderea unei bucle. Cu acest răspuns permiți energiei să facă ceea ce îi place ei cel mai mult, și anume să se afle în mișcare.
Masaru Emoto a obținut cel mai frumos cristal de apă, atunci când a lipit pe un recipient eticheta pe care era scris „Iubire și recunoștință”. De ce? Fiindcă recunoștința vine ca un răspuns iubirii. Plasând atât iubirea cât și recunoștința în același context, cercul se închide armonios.
Între tine și oricare altă persoană de pe acest pământ există o legătură subtilă. Totul, dar absolut totul este interconectat. Răspunzând unui „Mulțumesc” prin „și eu îți mulțumesc” închizi armonios cercul. Te folosești de un canal de conexiune deja existent pentru a amplifica la maxim unda energetică armonioasă care inițial a fost îndreptată către tine.
Minunat este faptul că nu pierzi nimic, ci înmulțești instant ceea ce îți este oferit.
Un gând de final
Spuneam la începutul articolului cum nivelul de conștientizare poate fi crescut în lume prin fapte mici. Acțiuni aparent nesemnificative făcute de un număr considerabil de oameni conduc de fiecare dată la rezultate remarcabile. 
De aceea, invitația mea pentru tine este ca începând de astăzi, de fiecare dată când cineva îți spune „Mulțumesc”, tu să răspunzi prin „și eu îți mulțumesc” amplificând astfel energia. Renunță la a mai bloca energia armonioasă care vine înspre tine. Începe de astăzi să o accepți înmulțind-o.

Dacă ți-a plăcut articolul dă-i un share pe rețelele sociale. Astfel îi vei ajuta și pe ceilalți să aducă un plus de armonie în viața lor printr-o acțiune simplă. Prin răspunsul pe care îl oferă atunci când li se adresează un „Mulțumesc!
Dacă ai prieteni care momentan aleg să blocheze energia armonioasă atunci când aceasta vine înspre ei, dă-le să citească articolul

Cu recunoștință,
 Articol scris de Cosmin Constantin-Cîmpanu pe fiimplinit.ro