Emoțiile și cancerul

Diagnosticul de cancer se poate transforma din dușman în aliat

 Există foarte puține fraze în această lume care sunt atât de temut precum “Aveți cancer.” Când auziți aceste cuvinte care sună ca o sentință, nici nu vă mai gândiți ce mărime are, de ce tip este vorba, care este gradul său de dezvoltare și care sunt probabilitățile de recuperare: nimeni nu dorește vreo clipă să se confrunte cu această boală. Din păcate, statisticile indică faptul că există tot mai multe cazuri de cancer diagnosticate în fiecare an, iar cancerul nu cunoaște limite de vârstă sau condiție socială.
 Odată primit acest diagnostic, este de înțeles că pacienții resimt un amestec de emoții negative și profunde de tipul: Ce o să fac? În cine să am încredere? Să urmez recomandarea acestui doctor, să cer o a doua opinie medicală sau să încerc un tratament alternativ? Să lupt până la capăt sau să mă pregătesc să mor?
 Confruntându-ne simultan cu atâția factori și decizii pe care trebuie să le luăm, este logic că devenim vulnerabili și că experimentăm în diferite grade frica, anxietatea, tristețea, culpabilitatea și depresia. În cazul acestei boli este foarte dificil să ne echilibrăm starea emoțională, să ne menținem speranța în timpul tratamentelor agresive precum chimioterapia, să mai avem energia de a ne îndeplini în continuare sarcinile zilnice și să reușim să ne mai bucurăm de micile plăceri ale vieții.
 Însă tabloul general nu trebuie să fie atât de negativ: marea provocare pe care o aduce diagnosticul de cancer nu înseamnă automat o condamnare la moarte. Cancerul se poate transforma pentru multe persoane într-un maestru ascuns, care ne va indica în ce zone ale vieții noastre există dezechilibre și poate accelera procesul de introspecție necesar pentru a ne vindeca din punct de vedere emoțional.
 Cum este posibil ca toate acestea să se petreacă? Răspunsul constă într-un studiu realizat de Doctor Kelly A. Turner, PhD a Universității Harvard și autoarea cărții intitulate Radical Remission: Surviving Cancer Against All Odds (Remisia radicală: cum să supraviețuim cancerului în ciuda tuturor dificultăților) și care a demonstrat importanța emoțiilor în procesul de recuperare.

Cheile remisiei cancerului

 Cu toate că cancerul este considerată o boală serioasă, există totuși multe persoane care se recuperează chiar și în aceste cazuri. Unele urmează recomandările medicului specialist, altele urmează atât tratamentele medicinei tradiționale cât și a celei alternative, iar un al treilea grup respinge medicina occidentală. În cadrul acestor trei grupuri, există pacienți care obțin o remisie radicală a cancerului, iar aceștia au fost studiați de Dr. Turner.
 Conform studiilor realizate de aceasta, există 9 factori cheie pentru a obține o remisie completă a cancerului. Specialista i-a identificat după cum urmează, fără a le da o prioritate:
 Conform Dr. Turner, factorii cheie în remisia cancerului sunt:
 1. Schimbarea radicală a dietei prin includerea alimentelor și suplimentelor naturale
 2. Asumarea propriei vindecări și recuperări
 3. Ascultarea propriei intuiții
 4. Folosirea plantelor și suplimentelor naturale
 5. Eliberarea emoțiilor reprimate
 6. Amplificarea emoțiilor pozitive
 7. Căutarea și acceptarea sprijinului mediului social
 8. Aprofundarea propriilor noastre conexiuni spirituale
 9. Găsirea unor motive puternice pentru a ne continua viața
 Cel mai interesant aspect referitor la toți acești factori este acela că, cu excepția factorului privind alimentația și plantele medicinale, celelalte elemente se referă la rezolvarea și vindecarea aspectelor emoționale și spirituale privind propria viață. De ce este atât de importantă aceasta? Răspunsul este următorul: atât corpul cât și mintea și spiritul nostru sunt intim și profund relaționate.
 Dintr-un punct de vedere holistic, bolile nu au doar cauze bio-chimice, ci se știe deja că există factori psihici și spirituali care afectează echilibrul chimic al corpului nostru. Rezultă deci concluzia evidentă că atât sănătatea cât și boala nu pot fi înțelese în mod izolat. Propria noastră istorie personală, experiențele de viață, contextul social și tiparele emoționale: toți acești factori împreună joacă un rol fundamental în procesul recuperării.
 Să analizăm în continuare cel de-al cincilea factor cheie menționat de Dr. Turner și anume eliberarea emoțiilor reprimate, iar pentru început vom vedea care este definiția emoțiilor.

Ce sunt emoțiile?

 Din punct de vedere fiziologic, emoțiile sunt descărcări electrice, chimice și hormonale ale sistemului nostru nervos. Ca atare, emoțiile influențează în mod direct funcționarea multiplelor zone ale corpului nostru, în special a sistemului imunitar.
 Emoțiile, biologic vorbind, au de asemenea un motiv de a exista. De exemplu, în cazul fricii, există o funcție evolutivă datorită căreia această emoție ne poate face să evităm pericolul: ne temem în mod natural de foc pentru că știm că ne putem arde sau chiar muri din cauza lui.
 Stresul, la rândul său, este un sentiment care ne poate ajuta să secretăm adrenalină și să scăpăm de exemplu de un animal sălbatic, evitând astfel să fim atacați. Iar emoția iubirii exprimată atât față de un partener de cuplu, cât și față de proprii copii ne întărește sistemul imunitar, ne face mai puțin vulnerabili la bolile mai puțin grave precum răcelile, gripa, infecțiile, dar și față de bolile cardiovasculare, diabet sau chiar cancer.
 Emoțiile sunt necesare pentru supraviețuirea noastră ca și individ, dar și pentru supraviețuirea speciei. De aceea există un echilibru între creier, sistemul nervos, glandele endocrine și sistemul imunitar, care comunică între ele prin intermediul acestor descărcări electrice, chimice și hormonale pe care le numim emoții.

Care este legătura dintre emoții și cancer?

 Este adevărat că nu mai trăim în peșteri și că nu este necesar să ne ferim de atacul vreunui animal sălbatic, însă rolul emoțiilor nu este mai puțin important pentru corpul nostru în aceste timpuri moderne. De fapt, rolul emoțiilor noastre este în prezent mai important ca niciodată.
 Stilul de viață modern tinde să creeze un dezechilibru emoțional la majoritatea oamenilor. Stresul prelungit, lipsa de somn, excesul de muncă, expunerea la toxinele medioambientale, consumarea unor alimente de calitate scăzută și lipsite de nutrienți, toți aceștia sunt factori care pot crea o stare de disociere în corp, iar, ca și consecință, rezultă un grad important de deconectare de la propriile noastre emoții.
 Iar când suntem deconectați de la propriile noastre emoții, când nu le mai recunoaștem sau când nu le lăsăm să se manifeste, vorbim de emoții reprimate. În general este vorba de emoții inconștiente, însă uneori reușim să ne identificăm starea emoțională (cum ar fi frica de a primi diagnosticul de cancer), însă de cele mai multe ori nu știm cum să procedăm cu emoția respectivă și să o lăsăm să se exprime. Conform listei oferite de Dr. Turner, a scoate la suprafață emoțiile reprimate este un act fundamental pentru a obține remisia cancerului.

Emoțiile reprimate sunt întotdeauna negative?

 Nu neapărat. Emoțiile reprimate pot avea asociații negative (precum stresul, mânia, teama sau tristețea), însă pot avea de asemenea asociații pozitive, dar se pare că mai rar.
 De exemplu, atunci când ne gândim în mod constant la anumite perioade din viața noastră în care eram fericiți, dorind să retrăim acel trecut, suntem deconectați de la propria realitate prezentă și o respingem. În special în cazul pacienților cu cancer, agățarea de fericirea trecutului poate fi problematică, deoarece aceasta arată că pacientul respectiv nu dorește să accepte prezentul, iar șansele de a se mobiliza în vederea vindecării sunt mici. A trăi în trecut și a respinge prezentul, așa cum este el, înseamnă a nega însăși viața.
 În cazul pacienților cu cancer mai ales, apare în mod obișnuit neacceptarea bolii actuale, rememorarea vremurilor în care erau sănătoși și fără probleme, iar aceștia, de cele mai multe ori, nu doresc să se centreze asupra “părții negative” pe care o trăiesc în prezent. Însă ceea ce se petrece dincolo de această fațadă uneori falsă de optimism poate fi de multe ori frică reprimată: frica de a nu se vindeca, frica de reapariție a cancerului, frica de a nu avea parte de ajutor sau de a nu ști să-l ceară, frica de a nu mai putea recupera niciodată viața pe care o aveau înainte de a fi diagnosticați cu cancer…

Care este influența emoțiile reprimate asupra procesului de recuperare?

 Așa cum am văzut anterior, emoțiile sunt descărcări electrice, chimice și hormonale ale sistemului nostru nervos care influențează în mod direct funcționarea organismului nostru. Atunci când ne reprimăm emoțiile, ne reprimăm de fapt chiar aceste procese electrice, chimice și hormonale care activează diferiți centrii biologici. În special, emoțiile negative și emoțiile reprimate tind să inhibe reacțiile sistemului imunitar.
 Mai exact, reprimându-ne emoțiile ne alterăm în mod automat propriul sistem de apărare, deoarece alterarea răspunsurilor chimice și hormonale la nivel celular dezorganizează și creează haos total în corp.
 Acceptarea și exprimarea emoțiilor negative nu este întotdeauna un proces ușor de realizat, în special dacă este vorba de emoții inconștiente. Însă este cu adevărat necesar și important să ne creem obiceiul de “igienă emoțională”, adică să lucrăm cu cu emoțiile noastre în mod regulat, să le scoatem la suprafață și să ajungem la cauza lor, favorizând astfel restaurarea stării de echilibru fizic, mental și emoțional al organismului nostru.

Ce practici emoționale putem să includem în rutina noastră?

 Practicile cele mai indicate pentru eliberarea emoțiilor reprimate sunt meditația, exprimarea recunoștinței (se poate ține un jurnal al recunoștinței), tehnica de tapping sau EFT și ținerea unui jurnal zilnic în care să ne exprimăm emoțiile și stările pe care le experimentăm. Prin toate aceste metode de vindecare emoțională se urmărește identificarea și dizolvarea tiparelor negative emoționale și de gândire și înlocuirea lor treptată cu tipare pozitive.
 Tehnicile de Eliberare Emoțională sau EFT sunt un ansamblu de tehnici neconvenționale, din grupa “terapiilor energetice de meridian”, care se adresează atât profesioniștilor cât și neprofesioniștilor și sunt metode de vindecare și de auto-vindecare atât a problemelor emoționale cât și a celor fizice.
 EFT se mai numește de asemenea acupunctură emoțională, deoarece combină stimularea centrilor energetici de la capetele meridianelor – prin bătăi ușoare (presopunctură) – cu elemente de stimulare a emisferelor cerebrale, în timp ce ne concentrăm atenția pe ceea ce ne-a provocat durere, amintiri nefericite, emoții care cauzează disconfort, anxietate, diferite vicii, pofte, dependențe, etc.
 Realizarea în mod regulat a acestor modalități de introspecție și vindecare emoțională va facilita cu siguranță propriul tău proces de recuperare și renaștere emoțională.



sursa: http://ayurvedic-medica.ro/site/invinge-cancerul/vindecarea-emotionala/46-emotiile-si-cancerul-calea-catre-recuperare

SUFLETUL OMULUI

sursa foto: internet

     SUFLETUL OMULUI

   Sa luam un exemplu: iubirea. Cate trairi, cate simturi, cate ganduri. Dar toate se cern prin suflet. Iubiri de copii, prietenesti, iubiri de adolescenti, parintesti, iubirea fata de natura, iar lista poate continua la nesfarsit.

   Cate sentimente avem! Iubire. Ura. Frustrare. Dor. Recunostinta. Mila. Compasiune. Teama. Placere. Credinta. Tulburare. Vertij. Apreciere. Sila. Bucurie. Fericire. Insa nu cred ca exista sentiment mai puternic decat frica de moarte.Dar putem sti oare cu precizie ce este in sufletul unui om? Chiar si acei care aparent nu mai au nimic de pierdut, probabil sunt paralizati la gandul mortii. Cate doruri strange un om in suflet. Cate cuvinte nerostite. Fapte neimplinite. Sperante desarte.Locuri nevazute. Oameni necunoscuti. Flori nemirosite. Iubiri neiubite.

   Tot ce se intampla in sufletul nostru este mult mai intens decat se vede din exterior. Sufletul omului este cel mai complicat labirint.
  

1- Cancer - diagnosticul care schimba total viata unui om

Cancer - teratom imatur cu grad inalt de malignitate.


   Pe cine nu ar speria un asemenea diagnostic? Desigur ca nu am putut trata boala cu indiferenta.Oricat de puternica si optimista am fost la aflarea diagnosticului, odata ajunsa acasa masca afisata in public a inceput sa dispara.Cu toate ca in mod normal nu imi manifest trairile interioare de fata cu altcineva iar acum eram cu cele doua nepoate ale mele si fiul meu, spaima fata de cancer m-a aruncat intr-o isterica si disperata traire insotita de hohote de plans. Tin minte cum una din nepoate incerca sa ma imbarbateze zicandu-mi ca o sa fie bine ca nu-i nici un pericol, ca asa imi spusese doctorul. La care eu am replicat:,, E cancer! E o boala din care se poate muri!''

   Viata m-a lovit dur de data asta, cel mai tare. Ce am simtit atunci, ce era in sufletul meu, toata acea disperare, tristete, furie si deznedejde nu se pot descrie exact in cuvinte... Dar tu cel sau cea care citesti povestea mea, daca esti bolnav sau ai fost  cunosti aceste trairi, doar tu stii si poti intelege. Dupa parerea mea si a altor oameni care au avut cancer si si-au spus povestea, e cumplit de frustrant cand cineva iti spune ca stie prin ce treci. Cum sa stii ??? Nu ai cum sa stii! Ai avut sau ai cancer??? Mai bine taci! Pentru ca in loc sa linistesti persoana o umpli de furie. Numai Dumnezeu si noi cei care avem sau am avut cancer stim ce se petrece in sufletul omului cand trece prin asta.
   Nimeni nu ne poate linisti si convinge ca va fi bine. Puterea trebuie sa o gasim in noi. Suntem singurii care ne putem salva sau pierde. Eu am ales sa lupt. Cu toate puterile mele. Am plans, m-am racorit putin si m-am ridicat. Ce am spus atunci? ,,Nu am sa mor! Ar fi prea stupid sa mor din cancer! Daca Dumnezeu ar fi vrut sa ma ia m-ar fi luat atunci la a doua operatie.''

    Insemna o lectie, o pedeapsa sau un test. Si am ales sa fiu puternica orice s-ar intampla, sa lupt pana la ultima suflare daca ar fi trebuit, insa moartea era exclusa in orice context in constiinta mea. Si cancerul la fel. Constientizam doar ca sunt bolnava, ma voi trata si ma voi face bine. O boala din care cu siguranta imi revin si viata mea isi va  urma cursul. Si spuneam adesea: ,,Dumnezeu iti da doar cat poti sa duci. Mie imi da mai mult, pentru ca sunt foarte puternica. Si pot duce mult.'' Si ma inbarbatam cum stiam eu mai bine. Obisnuiam sa mai spun despre mine ca sunt ,,barbata''. Faceam haz de necaz cu orice ocazie.
    Intr-o zi ma sunase o clienta sa merg la ea, iar eu i-am spus ca nu pot ca sunt bolnava. Cand m-a intrebat ce am i-am spus ,, putin cancer'' razand in continuarea conversatiei. Bineinteles ca nu m-a crezut, a crezut ca glumesc. Mi-a zis ca daca chiar as avea nu as glumi asa. Dar firea mea, vesela de obicei, era de fapt scutul meu. Preferam sa rad si sa nu zabovesc cu nimeni asupra subiectului decat sa vad privirile atintite asupra mea de parca deja as fi fost moarta.

   Aloooo! Nu am murit inca! Dar asta va voi povesti data viitoare.
  
   Cu orice probleme de sanatate va confruntati, trebuie sa fiti puternici! Pastrati nota de optimism, atat cat puteti. Sa nu va dati batuti fara lupta. Impotriva cancerului cred ca cea mai mare parte ce tine de vindecare, este sa nu va lasati prada depresiei.



   

„In societatile industrializate, cancerul este a doua cea mai letala boala, fiind surclasata doar de bolile cardiovasculare. Ori in antichitate cancerul era un fenomen extrem de rar. Intr-un mediu perfect natural nu exista factori cauzatori de cancer, asa ca aceasta boala trebuie sa fie provocata de om, fiind un efect secundar al poluarii si al modificarii alimentatiei si stilului de viata in societatea moderna. Cel mai important aspect al studiului nostru este faptul ca ofera o perspectiva istorica a acestei boli. - See more at: http://www.secretele.com/2016/04/cercetatorii-confirma-cancerul-este-o.html?m=1#sthash.xjQsSeIW.dpuf

„In societatile industrializate, cancerul este a doua cea mai letala boala, fiind surclasata doar de bolile cardiovasculare. Ori in antichitate cancerul era un fenomen extrem de rar. Intr-un mediu perfect natural nu exista factori cauzatori de cancer, asa ca aceasta boala trebuie sa fie provocata de om, fiind un efect secundar al poluarii si al modificarii alimentatiei si stilului de viata in societatea moderna. Cel mai important aspect al studiului nostru este faptul ca ofera o perspectiva istorica a acestei boli.

Putem trasa un tablou demografic foarte clar al cazurilor de cancer in societatile lumii, deoarece in prezent avem o imagine de ansamblu completa. Am analizat retrospectiv istoricul acestei boli de-a lungul mileniilor, ceea ce este o performanta extraordinara, si am acumulat o cantitate uriasa de date relevante. Cu toate acestea, informatiile furnizate de studiile asupra mumiilor si a civilizatiei Egiptului Antic, precum si de alte date mai noi, formuleaza si adreseaza societatii moderne un mesaj cat se poate de clar – cancerul este o boala provocata de om, si un fenomen care necesita o atentie deosebita din toate punctele de vedere.”

Oamenii de stiinta recomanda o alimentatie sanatoasa, cat mai multa miscare si mentinerea unei greutati sanatoase. Se considera ca aceste 3 alegeri de viata majore pot preveni cam o treime din cele mai raspandite tipuri de cancer.

- See more at: http://www.secretele.com/2016/04/cercetatorii-confirma-cancerul-este-o.html?m=1#sthash.xjQsSeIW.dpuf

„In societatile industrializate

Putem trasa un tablou demografic foarte clar al cazurilor de cancer in societatile lumii, deoarece in prezent avem o imagine de ansamblu completa. Am analizat retrospectiv istoricul acestei boli de-a lungul mileniilor, ceea ce este o performanta extraordinara, si am acumulat o cantitate uriasa de date relevante. Cu toate acestea, informatiile furnizate de studiile asupra mumiilor si a civilizatiei Egiptului Antic, precum si de alte date mai noi, formuleaza si adreseaza societatii moderne un mesaj cat se poate de clar – cancerul este o boala provocata de om, si un fenomen care necesita o atentie deosebita din toate punctele de vedere.”

Oamenii de stiinta recomanda o alimentatie sanatoasa, cat mai multa miscare si mentinerea unei greutati sanatoase. Se considera ca aceste 3 alegeri de viata majore pot preveni cam o treime din cele mai raspandite tipuri de cancer.

- See more at: http://www.secretele.com/2016/04/cercetatorii-confirma-cancerul-este-o.html?m=1#sthash.xjQsSeIW.dpuf

„In societatile industrializate, cancerul este a doua cea mai letala boala, fiind surclasata doar de bolile cardiovasculare. Ori in antichitate cancerul era un fenomen extrem de rar. Intr-un mediu perfect natural nu exista factori cauzatori de cancer, asa ca aceasta boala trebuie sa fie provocata de om, fiind un efect secundar al poluarii si al modificarii alimentatiei si stilului de viata in societatea moderna. Cel mai important aspect al studiului nostru este faptul ca ofera o perspectiva istorica a acestei boli.

Putem trasa un tablou demografic foarte clar al cazurilor de cancer in societatile lumii, deoarece in prezent avem o imagine de ansamblu completa. Am analizat retrospectiv istoricul acestei boli de-a lungul mileniilor, ceea ce este o performanta extraordinara, si am acumulat o cantitate uriasa de date relevante. Cu toate acestea, informatiile furnizate de studiile asupra mumiilor si a civilizatiei Egiptului Antic, precum si de alte date mai noi, formuleaza si adreseaza societatii moderne un mesaj cat se poate de clar – cancerul este o boala provocata de om, si un fenomen care necesita o atentie deosebita din toate punctele de vedere.”

Oamenii de stiinta recomanda o alimentatie sanatoasa, cat mai multa miscare si mentinerea unei greutati sanatoase. Se considera ca aceste 3 alegeri de viata majore pot preveni cam o treime din cele mai raspandite tipuri de cancer.

- See more at: http://www.secretele.com/2016/04/cercetatorii-confirma-cancerul-este-o.html?m=1#sthash.xjQsSeIW.dpuf

„In societatile industrializate, cancerul este a doua cea mai letala boala, fiind surclasata doar de bolile cardiovasculare. Ori in antichitate cancerul era un fenomen extrem de rar. Intr-un mediu perfect natural nu exista factori cauzatori de cancer, asa ca aceasta boala trebuie sa fie provocata de om, fiind un efect secundar al poluarii si al modificarii alimentatiei si stilului de viata in societatea moderna. Cel mai important aspect al studiului nostru este faptul ca ofera o perspectiva istorica a acestei boli.

Putem trasa un tablou demografic foarte clar al cazurilor de cancer in societatile lumii, deoarece in prezent avem o imagine de ansamblu completa. Am analizat retrospectiv istoricul acestei boli de-a lungul mileniilor, ceea ce este o performanta extraordinara, si am acumulat o cantitate uriasa de date relevante. Cu toate acestea, informatiile furnizate de studiile asupra mumiilor si a civilizatiei Egiptului Antic, precum si de alte date mai noi, formuleaza si adreseaza societatii moderne un mesaj cat se poate de clar – cancerul este o boala provocata de om, si un fenomen care necesita o atentie deosebita din toate punctele de vedere.”

Oamenii de stiinta recomanda o alimentatie sanatoasa, cat mai multa miscare si mentinerea unei greutati sanatoase. Se considera ca aceste 3 alegeri de viata majore pot preveni cam o treime din cele mai raspandite tipuri de cancer.

- See more at: http://www.secretele.com/2016/04/cercetatorii-confirma-cancerul-este-o.html?m=1#sthash.xjQsSeIW.dpuf

Teama de moarte

 Viata cu greutatile ei

   Fericirea este un tren pe care m-am straduit sa il prind. In alergarea mea nebuna inspre gara si cu increderea ca sunt o femeie puternica si rezistenta m-am neglijat adesea. Din multumirea celor din jur am facut un ideal. Din datoria de parinte un tel. Din satisfacerea clientelor o prioritate, din grija zilei de maine un stres crescut cu fiecare zi, saptamana, luna si an trecut. Imi doream ce ne dorim toti. O familie, o casa, iubire... Dar in naivitatea mea am fost intotdeauna insotita de speranta de mai bine, de credinta in Dumnezeu si de cateva principii morale bine ancorate. 
    Credeam ca sunt doar niste etape mai grele ale vietii si incercam sa fac totul cat puteam eu mai bine. Dintr-o data corpul meu a clacat. O durere intensa in abdomenul meu a inceput exact in dimineata zilei cand implineam 35 de primaveri.

    Burta imi crescuse de parca eram insarcinata in 6 luni, durerea scadea  in intensitate si crestea din nou intr-o alternanta continua.  Cu o teama normala dar foarte increzatoare ca se va termina cu bine totul si voi pleca acasa la fiul meu, dupa o luna si jumatate eram pe masa de operatie. Era intr-o zi de marti 4 iulie 2006.  Medicul imi spusese ca imi va scoate chistul si ovarul stang. La sfarsit mi-a spus ca mi-a scos tot, nevrand sa riscam complicatii ulterioare. Joi seara a inceput sa imi fie rau. Vineri eram cu 2 sonde si perfuzii intr-o stare mai mult de lesin decat lucida. Pana sambata am fost plimbata prin spital de infirmiere, intr-un scaun cu rotile, la fel si fel de analize si cabinete. Imi amintesc si acum ca prin vis cum eram dusa sambata noaptea la sala de operatie de brancardieri cu targa ( imagini in ceata si stelute pe pereti ce imi aminteau de un film ).

Teama de moarte

  Simteam cum viata mi se scurgea picatura cu picatura, puterile ma lasasera iar teama de moarte era tot mai mare. Auzeam ca un ecou bataile brancardierilor in usa liftului. Ulterior sotia unuia din brancardieri a fost adusa in acelasi salon cu mine. Cand acesta m-a vazut si-a cerut scuze ca s-a uitat in foaia mea in acea noapte,curios ce anume ma adusese intr-o asa stare grava incat sa fiu operata la urgenta noaptea, fiind atat de tanara. Contrariata, nu stiam de ce imi spune asta, pentru ca eu atunci il vedeam pentru prima oara si nu stiam cine este. El mi-a spus ca eu ma uitam fix inspre el atunci cand m-a dus la sala de operatii iar el a crezut ca il atinteam cu privirea pentru ca il vazusem uitandu-se la foaie. Eu probabil priveam in gol. Eram undeva intre viata si moarte incercand sa imi gasesc ultimele puteri pentru a lupta cu ceea ce imi era total necunoscut si atat de inspaimantator.
   Ajunsa pe masa de operatie ca prin vis imi amintesc ca m-a ajutat cineva sa ma intorc pe o parte sa mi se faca rahianestezia. Eram prea secatuita de putere sa pot sa ma misc. In timp ce eram data cu iod pe zona unde urma sa fiu redeschisa la diferenta de 5 zile doar, instinctul meu isi revenea la viata. Ce anume m-a trezit nelasand anestezia sa isi faca efectul? Teama de moarte! Tremuram din toate incheieturile, imi tremurau dintii in gura de ii auzeam clantanind si o frica imensa nu ma lasa sa inchid ochii de frica ca nu ii voi mai deschide niciodata. Frica ca copilul meu va ramane strain in lume, el care era atat de mamos, el care nu statea fara mine si de la spital pleca plangand, sufletul meu se sfasia in mii de bucati.
   I-am spus doctorului:,, Sa nu ma taiati!  Eu simt tot, nu dorm!'' iar pe anestezist care ma tinea de mana sau imi lua pulsul nu stiu, l-am intrebat daca e foarte frig acolo sau imi e mie foarte frica, incercand sa imi definesc cauza din care tremuram atat de tare. Mi-a raspuns ca amadoua, cu o privire plina de compasiune. Stiu ca ia spus ceva asistentei dupa care simteam ca incet, incet ma linistesc putin si privirea mi-a ramas atintita asupra unei icoane pe perete. Am inceput sa ma rog in gand pentru viata mea, pentru copilul meu... am adormit.
  

    Gustul apei

 Ati simtit vreodata gustul apei? Ati tanjit dupa o inghititura de apa incat sa vi se para a fi dulce atunci cand o savurati? Cel mai probabil as fi inteleasa exact de aceia care au fost prin desert si au ramas fara apa.
  M-am trezit inspre dimineata. Gura imi era uscata, buzele crapate, imi era foarte cald. Nu aveam putere sa ma misc. Privind in jur mi-am dat seama ca sunt la reanimare. Am rugat o asistenta sa imi dea putina apa insa mi-a spus ca nu am voie sa beau din cauza anesteziei, sa mai astept putin. Aveam febra. Simteam cum corpul imi e mistuit de flacari interioare, ca aerul nu se mai poate respira, iar singurul lucru pe care il primisem a fost sa fiu stearsa cu un pansament de transpiratia care ma napadise si sa mi se umezeasca buzele cu un tifon umed. Am asteptat ca asistenta sa iasa si cu un efort supraomenesc am ridicat mana pana la noptiera de langa pat. Acolo era o tavita mica unde pusese tifonul cu care imi umezise buzele. Nu m-am gandit la ce o mai fi fost folosita acea tavita de inox, ce rani or fi fost sterse si cui, daca era sterila sau nu. Chiar nu conta nimic, tot ce vroiam era o gura de apa. As fi baut si dintr-o balta.
  Era putina apa in tavita, doar atat cat sa umezeasca tifonul fara sa curga apa din el. L-am luat si am sorbit apa din el ca un copil care mananca inghetata preferata sau altul care soarbe din biberon ultima picatura de lapte. Am sters din nou tavita cu tifonul acela in speranta ca voi mai gasi o picatura. Era atat de buna, de dulce... Niciodata pana atunci nu simtisem acel gust. Traiam. Ii multumeam cerului ca mi-a ascultat ruga.
  Am iesit din spital dupa inca o saptamana. Ajunsa acasa vederea corpului meu in oglinda m-a speriat. Frustrarile ca nu mai sunt o femeie au inceput sa imi dea tarcoale. Ma simteam infirma. Si totul era doar un inceput de capitol care avea sa imi schimbe radical viata.  Imi revenisem dupa operatii, ma pusesem putin pe picioare si urma ca dupa o saptamana sa imi reiau serviciul. Eram coafeza la un salon in centru si simteam cum in sfarsit viata incepe sa imi surada putin dupa greutatile financiare cu care ma luptasem in ultimii ani.
  Dupa cateva saptamani am primit o recomandata in care mi se spunea sa ma prezint la o policlinica teritoriala la un cabinet de oncologie. Nici macar nu stiam cu ce se ocupa oncologia. Internet nu aveam in acea vreme asa ca am intrebat o vecina cu ce se ,,mananca'' sa zic asa.  Mi-a zis ca nu stie. Dar stia. Asa ca m-am dus frumos la cabinet. Inarmata cu scrisoarea, cu biletul de iesire din spital si cel mai important cu optimismul meu debordant insotit de zambetul ce ma caracterizeaza mereu, m-am asezat pe scaunul din fata medicului. O presimtire imi spunea ca ceva nu e in ordine dar cum glumeam de multe ori ca ,,drac mort si rata inecata nu s-a vazut'' stiam ca orice ar fi nu ma va ingenunchea.
 

Atunci am aflat ca am cancer. Imi amintesc ca am tacut cateva secunde sa imi pot inghiti nodul care mi se pusese in gat, dupa care zambind din nou am intrebat cat de grav este si am rugat sa mi se spuna sincer care sunt sansele sa traiesc sa stiu ce am de facut.