Calatorii

      Calatorii in China

  Am citit astazi un articol in care o domnisoara care a fost in China a scris ca este ,,o experienta de nerepetat'' si m-am gandit sa scriu si eu despre experienta mea cu privire la acest lucru. Vreau sa spun din start ca nu scriu acest blog pentru a o leza in acest fel, doar ca eu am vazut si simtit lucrurile diferit.
  Pot sa spun ca am fost China de cateva ori pe parcursul anilor. Sa fiu mai exacta am stat acolo cel mai mult 1 an si cel mai putin 3 saptamani. Am avut ocazia sa vizitez Beijingul, Marele Zid Chinezesc dar am fost si in cateva sate uitate de lume. Cel mai mult am locuit in orasul Jinan din Shandong.
  Am avut privilegiul de a vedea fantani arteziene cu dansuri de lumini pe muzica sau complexe comerciale gen Mall cand la noi nu existau inca. Casele taranilor fara tavan cand nu imi imaginam ca ar fi posibil. Autostrazile care traverseaza orasul dintr-o parte in altul sau te duc la aeroport si da, tarabele cu mancare, masute si scaunele de pe marginea drumurilor sau din piete, restaurante luxoase cu cele mai ciudate delicatese in meniu. Personal pot sa iti spun ca sunt o fana a mancarii chinezesti si mai ales a frigaruilor de la tarabe din piept de pui sau de miel ( de fapt de obicei nu mananc carne de miel ) condimentate puternic, prajite si date prin susan sau facute la gratar sunt delicioase.
  Cine ajunge in China ar trebui sa fie mandru pentru asa o experienta de viata. Tara cu Confucius are o cultura foarte bogata si o istorie pe masura, locuri minunate si lectii de invatat pentru cei cu mintea deschisa. Eu recomand cu caldura celor care au ocazia sa nu rateze o asfel de experienta. Daca gunoiul sau alte inconveniente sunt intalnite e normal, nici la noi nu lipseste si de nicaieri. Nu exista padure fara uscaturi.   
  Daca suntem poporul lui Eminescu nu inseamna ca suntem toti poeti.
  Insa eu obisnuiesc sa vad partea frumoasa a lucrurilor, sunt o venusiana. Jumatatea plina a paharului. Desigur ca sunt si foarte legata de pamantul natal si uneori dorul de casa ma facea sa spun ca ,, la noi si iarba este mai frumoasa'' insa China este o tara unde voi merge mereu cu inima deschisa. Bine... daca voi mai avea ocazia.
  A calatori este cel mai frumos lucru pe care il poate face un om. Este o crestere spirituala a fiecaruia, este setea de cunoastere si eterna intrebare de unde venim si incotro ne indreptam.

Sursa foto internet

1- Cancer - diagnosticul care schimba total viata unui om

Cancer - teratom imatur cu grad inalt de malignitate.


   Pe cine nu ar speria un asemenea diagnostic? Desigur ca nu am putut trata boala cu indiferenta.Oricat de puternica si optimista am fost la aflarea diagnosticului, odata ajunsa acasa masca afisata in public a inceput sa dispara.Cu toate ca in mod normal nu imi manifest trairile interioare de fata cu altcineva iar acum eram cu cele doua nepoate ale mele si fiul meu, spaima fata de cancer m-a aruncat intr-o isterica si disperata traire insotita de hohote de plans. Tin minte cum una din nepoate incerca sa ma imbarbateze zicandu-mi ca o sa fie bine ca nu-i nici un pericol, ca asa imi spusese doctorul. La care eu am replicat:,, E cancer! E o boala din care se poate muri!''

   Viata m-a lovit dur de data asta, cel mai tare. Ce am simtit atunci, ce era in sufletul meu, toata acea disperare, tristete, furie si deznedejde nu se pot descrie exact in cuvinte... Dar tu cel sau cea care citesti povestea mea, daca esti bolnav sau ai fost  cunosti aceste trairi, doar tu stii si poti intelege. Dupa parerea mea si a altor oameni care au avut cancer si si-au spus povestea, e cumplit de frustrant cand cineva iti spune ca stie prin ce treci. Cum sa stii ??? Nu ai cum sa stii! Ai avut sau ai cancer??? Mai bine taci! Pentru ca in loc sa linistesti persoana o umpli de furie. Numai Dumnezeu si noi cei care avem sau am avut cancer stim ce se petrece in sufletul omului cand trece prin asta.
   Nimeni nu ne poate linisti si convinge ca va fi bine. Puterea trebuie sa o gasim in noi. Suntem singurii care ne putem salva sau pierde. Eu am ales sa lupt. Cu toate puterile mele. Am plans, m-am racorit putin si m-am ridicat. Ce am spus atunci? ,,Nu am sa mor! Ar fi prea stupid sa mor din cancer! Daca Dumnezeu ar fi vrut sa ma ia m-ar fi luat atunci la a doua operatie.''

    Insemna o lectie, o pedeapsa sau un test. Si am ales sa fiu puternica orice s-ar intampla, sa lupt pana la ultima suflare daca ar fi trebuit, insa moartea era exclusa in orice context in constiinta mea. Si cancerul la fel. Constientizam doar ca sunt bolnava, ma voi trata si ma voi face bine. O boala din care cu siguranta imi revin si viata mea isi va  urma cursul. Si spuneam adesea: ,,Dumnezeu iti da doar cat poti sa duci. Mie imi da mai mult, pentru ca sunt foarte puternica. Si pot duce mult.'' Si ma inbarbatam cum stiam eu mai bine. Obisnuiam sa mai spun despre mine ca sunt ,,barbata''. Faceam haz de necaz cu orice ocazie.
    Intr-o zi ma sunase o clienta sa merg la ea, iar eu i-am spus ca nu pot ca sunt bolnava. Cand m-a intrebat ce am i-am spus ,, putin cancer'' razand in continuarea conversatiei. Bineinteles ca nu m-a crezut, a crezut ca glumesc. Mi-a zis ca daca chiar as avea nu as glumi asa. Dar firea mea, vesela de obicei, era de fapt scutul meu. Preferam sa rad si sa nu zabovesc cu nimeni asupra subiectului decat sa vad privirile atintite asupra mea de parca deja as fi fost moarta.

   Aloooo! Nu am murit inca! Dar asta va voi povesti data viitoare.
  
   Cu orice probleme de sanatate va confruntati, trebuie sa fiti puternici! Pastrati nota de optimism, atat cat puteti. Sa nu va dati batuti fara lupta. Impotriva cancerului cred ca cea mai mare parte ce tine de vindecare, este sa nu va lasati prada depresiei.



   

„In societatile industrializate, cancerul este a doua cea mai letala boala, fiind surclasata doar de bolile cardiovasculare. Ori in antichitate cancerul era un fenomen extrem de rar. Intr-un mediu perfect natural nu exista factori cauzatori de cancer, asa ca aceasta boala trebuie sa fie provocata de om, fiind un efect secundar al poluarii si al modificarii alimentatiei si stilului de viata in societatea moderna. Cel mai important aspect al studiului nostru este faptul ca ofera o perspectiva istorica a acestei boli. - See more at: http://www.secretele.com/2016/04/cercetatorii-confirma-cancerul-este-o.html?m=1#sthash.xjQsSeIW.dpuf

„In societatile industrializate, cancerul este a doua cea mai letala boala, fiind surclasata doar de bolile cardiovasculare. Ori in antichitate cancerul era un fenomen extrem de rar. Intr-un mediu perfect natural nu exista factori cauzatori de cancer, asa ca aceasta boala trebuie sa fie provocata de om, fiind un efect secundar al poluarii si al modificarii alimentatiei si stilului de viata in societatea moderna. Cel mai important aspect al studiului nostru este faptul ca ofera o perspectiva istorica a acestei boli.

Putem trasa un tablou demografic foarte clar al cazurilor de cancer in societatile lumii, deoarece in prezent avem o imagine de ansamblu completa. Am analizat retrospectiv istoricul acestei boli de-a lungul mileniilor, ceea ce este o performanta extraordinara, si am acumulat o cantitate uriasa de date relevante. Cu toate acestea, informatiile furnizate de studiile asupra mumiilor si a civilizatiei Egiptului Antic, precum si de alte date mai noi, formuleaza si adreseaza societatii moderne un mesaj cat se poate de clar – cancerul este o boala provocata de om, si un fenomen care necesita o atentie deosebita din toate punctele de vedere.”

Oamenii de stiinta recomanda o alimentatie sanatoasa, cat mai multa miscare si mentinerea unei greutati sanatoase. Se considera ca aceste 3 alegeri de viata majore pot preveni cam o treime din cele mai raspandite tipuri de cancer.

- See more at: http://www.secretele.com/2016/04/cercetatorii-confirma-cancerul-este-o.html?m=1#sthash.xjQsSeIW.dpuf

„In societatile industrializate

Putem trasa un tablou demografic foarte clar al cazurilor de cancer in societatile lumii, deoarece in prezent avem o imagine de ansamblu completa. Am analizat retrospectiv istoricul acestei boli de-a lungul mileniilor, ceea ce este o performanta extraordinara, si am acumulat o cantitate uriasa de date relevante. Cu toate acestea, informatiile furnizate de studiile asupra mumiilor si a civilizatiei Egiptului Antic, precum si de alte date mai noi, formuleaza si adreseaza societatii moderne un mesaj cat se poate de clar – cancerul este o boala provocata de om, si un fenomen care necesita o atentie deosebita din toate punctele de vedere.”

Oamenii de stiinta recomanda o alimentatie sanatoasa, cat mai multa miscare si mentinerea unei greutati sanatoase. Se considera ca aceste 3 alegeri de viata majore pot preveni cam o treime din cele mai raspandite tipuri de cancer.

- See more at: http://www.secretele.com/2016/04/cercetatorii-confirma-cancerul-este-o.html?m=1#sthash.xjQsSeIW.dpuf

„In societatile industrializate, cancerul este a doua cea mai letala boala, fiind surclasata doar de bolile cardiovasculare. Ori in antichitate cancerul era un fenomen extrem de rar. Intr-un mediu perfect natural nu exista factori cauzatori de cancer, asa ca aceasta boala trebuie sa fie provocata de om, fiind un efect secundar al poluarii si al modificarii alimentatiei si stilului de viata in societatea moderna. Cel mai important aspect al studiului nostru este faptul ca ofera o perspectiva istorica a acestei boli.

Putem trasa un tablou demografic foarte clar al cazurilor de cancer in societatile lumii, deoarece in prezent avem o imagine de ansamblu completa. Am analizat retrospectiv istoricul acestei boli de-a lungul mileniilor, ceea ce este o performanta extraordinara, si am acumulat o cantitate uriasa de date relevante. Cu toate acestea, informatiile furnizate de studiile asupra mumiilor si a civilizatiei Egiptului Antic, precum si de alte date mai noi, formuleaza si adreseaza societatii moderne un mesaj cat se poate de clar – cancerul este o boala provocata de om, si un fenomen care necesita o atentie deosebita din toate punctele de vedere.”

Oamenii de stiinta recomanda o alimentatie sanatoasa, cat mai multa miscare si mentinerea unei greutati sanatoase. Se considera ca aceste 3 alegeri de viata majore pot preveni cam o treime din cele mai raspandite tipuri de cancer.

- See more at: http://www.secretele.com/2016/04/cercetatorii-confirma-cancerul-este-o.html?m=1#sthash.xjQsSeIW.dpuf

„In societatile industrializate, cancerul este a doua cea mai letala boala, fiind surclasata doar de bolile cardiovasculare. Ori in antichitate cancerul era un fenomen extrem de rar. Intr-un mediu perfect natural nu exista factori cauzatori de cancer, asa ca aceasta boala trebuie sa fie provocata de om, fiind un efect secundar al poluarii si al modificarii alimentatiei si stilului de viata in societatea moderna. Cel mai important aspect al studiului nostru este faptul ca ofera o perspectiva istorica a acestei boli.

Putem trasa un tablou demografic foarte clar al cazurilor de cancer in societatile lumii, deoarece in prezent avem o imagine de ansamblu completa. Am analizat retrospectiv istoricul acestei boli de-a lungul mileniilor, ceea ce este o performanta extraordinara, si am acumulat o cantitate uriasa de date relevante. Cu toate acestea, informatiile furnizate de studiile asupra mumiilor si a civilizatiei Egiptului Antic, precum si de alte date mai noi, formuleaza si adreseaza societatii moderne un mesaj cat se poate de clar – cancerul este o boala provocata de om, si un fenomen care necesita o atentie deosebita din toate punctele de vedere.”

Oamenii de stiinta recomanda o alimentatie sanatoasa, cat mai multa miscare si mentinerea unei greutati sanatoase. Se considera ca aceste 3 alegeri de viata majore pot preveni cam o treime din cele mai raspandite tipuri de cancer.

- See more at: http://www.secretele.com/2016/04/cercetatorii-confirma-cancerul-este-o.html?m=1#sthash.xjQsSeIW.dpuf

Teama de moarte

 Viata cu greutatile ei

   Fericirea este un tren pe care m-am straduit sa il prind. In alergarea mea nebuna inspre gara si cu increderea ca sunt o femeie puternica si rezistenta m-am neglijat adesea. Din multumirea celor din jur am facut un ideal. Din datoria de parinte un tel. Din satisfacerea clientelor o prioritate, din grija zilei de maine un stres crescut cu fiecare zi, saptamana, luna si an trecut. Imi doream ce ne dorim toti. O familie, o casa, iubire... Dar in naivitatea mea am fost intotdeauna insotita de speranta de mai bine, de credinta in Dumnezeu si de cateva principii morale bine ancorate. 
    Credeam ca sunt doar niste etape mai grele ale vietii si incercam sa fac totul cat puteam eu mai bine. Dintr-o data corpul meu a clacat. O durere intensa in abdomenul meu a inceput exact in dimineata zilei cand implineam 35 de primaveri.

    Burta imi crescuse de parca eram insarcinata in 6 luni, durerea scadea  in intensitate si crestea din nou intr-o alternanta continua.  Cu o teama normala dar foarte increzatoare ca se va termina cu bine totul si voi pleca acasa la fiul meu, dupa o luna si jumatate eram pe masa de operatie. Era intr-o zi de marti 4 iulie 2006.  Medicul imi spusese ca imi va scoate chistul si ovarul stang. La sfarsit mi-a spus ca mi-a scos tot, nevrand sa riscam complicatii ulterioare. Joi seara a inceput sa imi fie rau. Vineri eram cu 2 sonde si perfuzii intr-o stare mai mult de lesin decat lucida. Pana sambata am fost plimbata prin spital de infirmiere, intr-un scaun cu rotile, la fel si fel de analize si cabinete. Imi amintesc si acum ca prin vis cum eram dusa sambata noaptea la sala de operatie de brancardieri cu targa ( imagini in ceata si stelute pe pereti ce imi aminteau de un film ).

Teama de moarte

  Simteam cum viata mi se scurgea picatura cu picatura, puterile ma lasasera iar teama de moarte era tot mai mare. Auzeam ca un ecou bataile brancardierilor in usa liftului. Ulterior sotia unuia din brancardieri a fost adusa in acelasi salon cu mine. Cand acesta m-a vazut si-a cerut scuze ca s-a uitat in foaia mea in acea noapte,curios ce anume ma adusese intr-o asa stare grava incat sa fiu operata la urgenta noaptea, fiind atat de tanara. Contrariata, nu stiam de ce imi spune asta, pentru ca eu atunci il vedeam pentru prima oara si nu stiam cine este. El mi-a spus ca eu ma uitam fix inspre el atunci cand m-a dus la sala de operatii iar el a crezut ca il atinteam cu privirea pentru ca il vazusem uitandu-se la foaie. Eu probabil priveam in gol. Eram undeva intre viata si moarte incercand sa imi gasesc ultimele puteri pentru a lupta cu ceea ce imi era total necunoscut si atat de inspaimantator.
   Ajunsa pe masa de operatie ca prin vis imi amintesc ca m-a ajutat cineva sa ma intorc pe o parte sa mi se faca rahianestezia. Eram prea secatuita de putere sa pot sa ma misc. In timp ce eram data cu iod pe zona unde urma sa fiu redeschisa la diferenta de 5 zile doar, instinctul meu isi revenea la viata. Ce anume m-a trezit nelasand anestezia sa isi faca efectul? Teama de moarte! Tremuram din toate incheieturile, imi tremurau dintii in gura de ii auzeam clantanind si o frica imensa nu ma lasa sa inchid ochii de frica ca nu ii voi mai deschide niciodata. Frica ca copilul meu va ramane strain in lume, el care era atat de mamos, el care nu statea fara mine si de la spital pleca plangand, sufletul meu se sfasia in mii de bucati.
   I-am spus doctorului:,, Sa nu ma taiati!  Eu simt tot, nu dorm!'' iar pe anestezist care ma tinea de mana sau imi lua pulsul nu stiu, l-am intrebat daca e foarte frig acolo sau imi e mie foarte frica, incercand sa imi definesc cauza din care tremuram atat de tare. Mi-a raspuns ca amadoua, cu o privire plina de compasiune. Stiu ca ia spus ceva asistentei dupa care simteam ca incet, incet ma linistesc putin si privirea mi-a ramas atintita asupra unei icoane pe perete. Am inceput sa ma rog in gand pentru viata mea, pentru copilul meu... am adormit.
  

    Gustul apei

 Ati simtit vreodata gustul apei? Ati tanjit dupa o inghititura de apa incat sa vi se para a fi dulce atunci cand o savurati? Cel mai probabil as fi inteleasa exact de aceia care au fost prin desert si au ramas fara apa.
  M-am trezit inspre dimineata. Gura imi era uscata, buzele crapate, imi era foarte cald. Nu aveam putere sa ma misc. Privind in jur mi-am dat seama ca sunt la reanimare. Am rugat o asistenta sa imi dea putina apa insa mi-a spus ca nu am voie sa beau din cauza anesteziei, sa mai astept putin. Aveam febra. Simteam cum corpul imi e mistuit de flacari interioare, ca aerul nu se mai poate respira, iar singurul lucru pe care il primisem a fost sa fiu stearsa cu un pansament de transpiratia care ma napadise si sa mi se umezeasca buzele cu un tifon umed. Am asteptat ca asistenta sa iasa si cu un efort supraomenesc am ridicat mana pana la noptiera de langa pat. Acolo era o tavita mica unde pusese tifonul cu care imi umezise buzele. Nu m-am gandit la ce o mai fi fost folosita acea tavita de inox, ce rani or fi fost sterse si cui, daca era sterila sau nu. Chiar nu conta nimic, tot ce vroiam era o gura de apa. As fi baut si dintr-o balta.
  Era putina apa in tavita, doar atat cat sa umezeasca tifonul fara sa curga apa din el. L-am luat si am sorbit apa din el ca un copil care mananca inghetata preferata sau altul care soarbe din biberon ultima picatura de lapte. Am sters din nou tavita cu tifonul acela in speranta ca voi mai gasi o picatura. Era atat de buna, de dulce... Niciodata pana atunci nu simtisem acel gust. Traiam. Ii multumeam cerului ca mi-a ascultat ruga.
  Am iesit din spital dupa inca o saptamana. Ajunsa acasa vederea corpului meu in oglinda m-a speriat. Frustrarile ca nu mai sunt o femeie au inceput sa imi dea tarcoale. Ma simteam infirma. Si totul era doar un inceput de capitol care avea sa imi schimbe radical viata.  Imi revenisem dupa operatii, ma pusesem putin pe picioare si urma ca dupa o saptamana sa imi reiau serviciul. Eram coafeza la un salon in centru si simteam cum in sfarsit viata incepe sa imi surada putin dupa greutatile financiare cu care ma luptasem in ultimii ani.
  Dupa cateva saptamani am primit o recomandata in care mi se spunea sa ma prezint la o policlinica teritoriala la un cabinet de oncologie. Nici macar nu stiam cu ce se ocupa oncologia. Internet nu aveam in acea vreme asa ca am intrebat o vecina cu ce se ,,mananca'' sa zic asa.  Mi-a zis ca nu stie. Dar stia. Asa ca m-am dus frumos la cabinet. Inarmata cu scrisoarea, cu biletul de iesire din spital si cel mai important cu optimismul meu debordant insotit de zambetul ce ma caracterizeaza mereu, m-am asezat pe scaunul din fata medicului. O presimtire imi spunea ca ceva nu e in ordine dar cum glumeam de multe ori ca ,,drac mort si rata inecata nu s-a vazut'' stiam ca orice ar fi nu ma va ingenunchea.
 

Atunci am aflat ca am cancer. Imi amintesc ca am tacut cateva secunde sa imi pot inghiti nodul care mi se pusese in gat, dupa care zambind din nou am intrebat cat de grav este si am rugat sa mi se spuna sincer care sunt sansele sa traiesc sa stiu ce am de facut.